9:20 PM Informatii despre Satul Corjeuti | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Corjeuți este o localitate-centru de comună în Raionul Briceni, Republica Moldova. Corjeuți este unicul sat din comuna cu același nume. Satul Corjeuți este situat perâul Lopatnic, la o distanță de 25 km de orașul Edineț, la 21 km de stația de cale ferată Lipcani și la 230 km de Chișinău. La nord se învecinează cu comuna Beleavinți, la nord-est - Caracușenii Vechi, la est - Trinca, la sud-est - Fetești, la sud - Lopatnic, la sud-vest - Bogdănești, la vest cu comunele Tețcani și Balasinești. GeografieComuna Corjeuți are o suprafață totală de 52.59 km, cu un perimetru de 38.90 km. Corjeuți este amplasat pe Platoul Moldovei de Nord. Râul Lopatnic traversează comuna de la nord spre sud pe o distanță de cca 15,3 km. La intrare pe teritoriul comunei râul a săpat un defileu printre stâncile recifale denumit „Defileul Ciuntului” - o componentă a ariei protejate Complexul geologico-paleontologic din bazinul râului Lopatnic. În perimetrul Corjeuților acestă arie se întinde pe o suprafață de 46 ha. Defileul reprezintă maluri abrupte, cu stânci tăiate aproape vertical, blocuri masive de clacar cu o configurație bizară.[2] Fundamentul geologic al defileului reprezintă soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturile calcaroase a diferitor moluște, briozoare, diatomee care au format recife - măruturii ale întinderii Mării Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De asemena, pe malul drept al Lopatnicului, chiar la marginea nordică a satului, este amplasată Stânca Țiglău care în prezent se află în pericol. De două decenii localnicii sapă temelia stâncii pentru piatră ca material de construcție. Autoritățile locale chiar dacă au fost sesizate nu reacționează pentru a stopa distrugerea monumentului ocrotit de stat.[3] Pe pante calcaroase din preajma satului a fost identificată urechelnița (Sempervivum ruthenicum) - plantă înscrisă în Cartea Roșie a Republicii Moldova.[4] IstoriePrimele 4 așezări umane au existat pe aceste meleaguri între anii 4500-3000 î.e.n. Localnicii construiau case din nuiele și lut, se ocupau cu prelucrarea pământului, creșterea animalelor și se îndeletniceau cu meșteșugărit, făceau diverse obiecte de uz casnic din argilă, cremene și oase de animale. Vasele de argilă erau împodobite cu brâie trasate cu vopsea cafenie, roșie sau albă. În epoca bronzului (1400-1300 î.e.n.) au existat ale 2 sate. Pe locul acestora au rămas movile de cenușă, case arse, vase și alte obiecte. În perioada romană a a luat ființă o localitatea, dar a fost distrusă în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe vatra satului au fost identificate grămezi de lut ars, case arse, obiecte casnice etc.[5] Prima atestare documentară a satului Corjeuți din ținutul Hotin datează din anul 1618. La 1620 Corjeuți se afla în stăpânirea marelui boier Coste Bucioc. În 1624 Zalnițchi, un dregător polonez care stăpânea la acea vreme Corjeuții, transmite satul vornicului Nicoară în schimb la 300 de ughii roșii, haine și alte lucruri. În 1654 după un proces de judecată satul este întărit de către Gheorghe Ștefan voievod lui Andreiaș, fost mare medelnicer. La 1661 Radu stolnicul, un urmaș al lui Andreiaș, lăsa moștenire moșia Corjeuți, soției sale, Elena. Aceasta din urmă, se învoiește în 1692 cu ginerii ei, Preda Palade și Gheorghe Moțoc pentru a stăpâni în două toate moșiile, printre care și satul Corjeuți. Mai târziu satele au fost totuși împărțite, deoarece în 1713 Agafița, sora lui Preda Palade stolnicul, dăruiește ginerelui său, Ioan Neniul spătar jumătate din Corjeuți. În 1770 este edificată prima biserică din lemn. La 1795 proprietara satul este Maria, fiica lui Gheorghe Moțoc. În anii 1812-1821 satul aparținea la 2 moșieri: Matei Krupenski (primul viceguvernator al Basarabiei, 1816-1823) și Zamfirachi Ralli. Conform recensământului din 1817 Corjeuții erau un sat înstărit, aveau 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 157 de gospodării, 13 văduve, 29 de burlaci (în total 194 de bărbați). Krupenski deținea 550 de fălci de fânaț, 500 de fălci de pământ arabil, 350 de fălci de imaș, 1 heleșteu, 1 moară, 3 livezi. Ralli avea 750 de fălci de fânaț și 300 de fălci de pământ arabil. Teritorial satul aparținea Ocolului de Mijloc, ținutul Hotin[6] Ulterior Corjeuții devin proprietatea generalului I. Nicoriță. Se presupune că în acea perioadă s-a construit o ratușă cu han, baie, o dugheană, grajduri. În 1820 biserica este reconstruită din piatră. În 1859 în sat erau 148 de gospodării, 560 de bărbați și 572 de femei, funcționa o distilerie a spirtului cu o capacitate de 21069 vedre de alcool. [7] Distileria fondată de boierul Melnikov și la mijlocul secolul XIX era un din cele mai mari întreprinderi industriale din Basarabia. Următorul posesor al moșiei și distileriei devine V. Kalmuțchi. Prima instituție de învățământ a fost înființată în 1861 - școală parohială pe lângă biserică. În 1869 copii erau instruiți de preotul Mihail Lungu, iar în 1884 de învățătorul Iosif Rudnițchi, decorat cu medalia de argint și Panglica Alexandru pentru succesele pedagogice. În anul școlar 1884/1885 în catalog erau înregistrați 57 de băieți și 3 fete. Toate disciplinele se țineau exclusiv în limba rusă. Materialul didactic utilizat de elevi era reprezentat de 230 de cărți și 182 de manuale. Conform statisticilor din 1886 în Corjeuți erau 411 de gospodării și 1657 de locuitori, biserică ortodoxă, școală și stație poștală.[8] În a doua jumătate a secolului XIX în sat funcționau o moară cu aburi, o fermă de producere a cărnii ce se exporta în guberniile centrale ale Rusiei și Polonia, o livadă industrială. La începutul secolului XX, cu drept de arendă, evreul Iosif Caufman dispunea pe moșie de 800 desetine de pământ arabil și 354 desetine de păduri, restul 2000 de desetine se afla în stăpânirea țăranilor. Conform „Dicționarului geografic al Basarabiei” din 1904 satul Corjeuți făcea parte din jud. Hotin, volostea Edineț, fiind așezat pe șoseaua ce mergea de la Edineț spre Lipcani. Avea 298 case, cu o populație de 2310 suflete; biserică; o școală cu 60 elevi din 160 copii de vârstă școlară; 814 vite mari.[9] În 1919 se deschide prima școală de VII clase cu predare în limba română. La 1930 se afla în Plasa Briceni, Județul Hotin. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, comuniștii au 5 persoane (inc. 1 femei și 3 copii), în 1941 de asemena 5 persoane (inc. 1 femei și 2 copii). La recensământul din 1941 în Corjeuți au fost înregistrați 4.430 de locuitori și 1.115 de clădiri.[10] Pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial și-au pierdut viață 64 de bărbați din Corjeuți. Imediat după reocuparea Basarabia în 1944, sovieticii au reluat deportările a „dușmanilor poporului”: în 1944 - 4 persoane;1945 - 2 persoane; 1946 - 1 persoană; 1947 - 1 persoană; 1948 - 2 persoane (inc. 1 femei); 1949 în cadrul operațiunii Iug (Sud) su fost ridicați în plină noapte 178 de persoane (inc. 45 de femei și 86 copii); 1950 - 2 persoane; în 1951 sovieticii desfășoară operațiunea Nord îndreptată îndeosebi împotriva martorilor lui Iehova, 296 de persoane (inc. 82 de femei și 141 de copii) sunt deportate în regiunile Tomsk, Tiumen și RSS Kazahă 1952 - 19 persoane; 1953-1954 - 19 persoane. În perioada sovietică în Corjeuți se afla sediul colhozului „Congresul XIX al PCUS”. Sectorul agroindustrial era reprezentat de un punct de vinificație primară, fabrică de nutrețuri combinate, centru de colectare și uscare a fructelor, moară. Producția globală în 1970 a constituit 2,6 mln. ruble, producția realizată - 2,0 mln. ruble, inclusiv: cultura plantelor tehnice - 664 mii ruble, creșterea animalelor - 572 mii ruble, pomicultura și viticultura - 516 mii ruble, cultura cerealelor - 164 mii ruble, legumicultura - 64 mii ruble. Venitul net a fost de 747 mii ruble. În sfera socială funcționau o școală medie, o școală de 8 ani, 4 grădinițe, casă de cultură cu instalație pentru cinematografe, 2 biblioteci, oficiul poștal, farmacie, ambulatoriu, spital, atelier de deservire socială, brutărie.[11] AdministrațiePrimarul comunei este Victor Andronic care a câștigat alegerile locale din 2011, ca reprezentat al Partidului Democrat din Moldova, acumulând 91,92 % din numărul total al votanților. Celălalt concurent, Arcadie Crețu (Partidul Liberal) a obținut 8,08% din sufragii.[12] Consiliul local este alcătuit din 17 deputați aleși direct prin vot pe o perioada de 4 ani. Conform rezultatelor alegerilor din 2011 la funcția de consilier Partidul Democrat din Moldova a acumulat majoritatea - 65,64% din numărul de voturi, Partidul Liberal Democrat din Moldova - 14,01%, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova - 11,65%, Partidul Liberal - 9,10%. La scrutinul din 2011 au participat 2092 de alegători (38,29%) din 5366 înscriși în listele electorale.
PopulațieConform datelor recensământului din anul 2004, populația Corjeuților constituia 7570 de locuitori, inclusiv 3724 de bărbați (49,19%) și 3846 de femei (50,81%).[13]
În satul Corjeuți au fost înregistrate 2264 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.3 persoane. | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Total comentarii : 21 | 1 2 3 » | ||||||||||
| |||||||||||
1-10 11-20 21-21 | |||||||||||